24 dec. 2013

                           


                                         CRACIUN FERICIT!

         LA MULTI ANI CU SANATATE!


UPDATE(24 decembrie 2014):

              CRACIUN FERICIT!

         LA MULTI ANI CU SANATATE!


4 iun. 2013

Einstein si Hubble au avut dreptate [Einstein and Hubble were right]

SORRY,
Am pierdut fara sa vreau ce scrisesem cand am deschis acest fir in 04. 06. 2013 precum si un update inceput azi si in care continuam cele incepute atunci, asa ca reiau  destul de plictisit si suparat dar o fac pentru Adina.
De fapt, concret, doresc sa vorbesc mai intai despre celebra relatie a lui Einstein , E=M*c^2 , asa ca Hubble va aparea ulterior la un alt  update.
Oare de ce tocmai azi am dorit sa revin la aceasta tema?
M-a starnit blogul dnei Adina Amironesei, de fapt niste intamplari de pe blogul excelent pe care-l realizeaza Dsa (http://adinaamironesei.blogspot.ro) pe care cred ca l-am mai recomandat si pe alt fir.
Asadar am redescoperit blogul Adinei acum cateva zile, dar fara sa fiu constient ca este de fapt redescoperit , astfel ca trimiterea la el de pe acel alt fir se facea pe cand eu credeam ca abia atunci l-am aflat.
Pe acel fir se trata problema notiunii de spatiu in fizica, de la Newton si  pana la nivelul prezent
http://adinaamironesei.blogspot.ro/2013/07/informatii-care-mi-au-schimbat-viata-12.html), prezentandu-se pe langa cateva opinii introductive ale Adinei, un film foarte interesant si la zi privind felul in care azi fizica descrie si defineste aceasta notiune fundamentala alaturi de timp, cu care este de altfel intrinsec legata in notiunea atotcuprinzatoare de continuumul spatiu-timp. Filmul se intituleaza Ce este spatiul ? , este realizat de profesorul Brian Greene de la Universitatea Columbia, fizician si cosmolog remarcabil.
In film se pomeneste de CERN si astfel mi-am adus aminte de preocuparea fizicienilor dar si a mea de la sfarsitul anului 2012 -inceputul lui 2013 cand experimentul   OPERA era sa intoarca pe dos cunostintele noastre profunde despre acest continnuu spatiu-timp.
Ce s-a intamplat atunci?
Pe scurt, un experiment facut in Italia unde s-a masurat viteza unui fascicul de neurtrino creati in acceleratorul de la CERN rezultand ca este depasita viteza luminii.Asta in primul experiment comunicat in 22 septembrie 2011 dar reconfirmat prin repetarea lui si in noiembrie 2011.
Imediat lumea fizicii s-a impartit in doua: cei ce credeau ca este posibil asa ceva si cei care nu credeau fiecare cu argumente si motivatii stiintifice.
Adina, se vede din ce scrie atunci ( http://adinaamironesei.blogspot.ro/2011/12/despre-depasirea-vitezei-luminii-si.html), credea ca este posibil ca experienta sa fie consistenta si concludenta si citez :
Articolul a fost publicat deoarece se obținuse de 15.000 de ori acelasi rezultat (pana pe 22 sept.)
Sincer, nu pot să cred ca 179 (!) dintre cele mai strălucite minti ale fizicii din acest moment de pe Pământ puse la un loc ar putea sa lase să le scape ceva, vreo eroare, asa cum încercau sa îsi motiveze reactia scepticii"

Ei bine, sub acest comentariu al ei facut in decembrie 2011, eu in 10 martie 2012  chiar in ziua cand descoperisem blogul, tocmai informandu-ma cu referire la experimentul OPERA am postat foarte scurt si categoric:


ion adrian spunea...
 VITEZA LUMINII ESTE CU SIGURANTA O CONSTANTA UNIVERSALA SI VITEZA MAXIMA   POSIBILA IN UNIVERSUL NOSTRU SI NU POATE FI DEPASITA





Vezi:
antideontologul.blogspot.com/2012/03/viteza-luminii-cu-siguranta-o-constanta.html
10 martie 2012, 14:47

On 25 septembrie 2009 at 19:09 ion adrian said: Dle Lascaris, "cititi in carte nota de subsol in care autoarea vorbeste de un pasaj obscur din Paracelsus si vedeti ce intelegeti?"
Neprimind mult timp raspuns, revin cu:
On 1 ianuarie 2010 at 16:39 ion adrian said:  "Lascaris, vad ca nu ai observat cea mai importanta postare cu care a fost onorata tema ta, dar probabil ca si postarea este la fel de obscura ca si pasajul din Paracelsus la care se refera aceasta fantastica scriitoare -ganditor."
apoi raspunsul :
On 3 ianuarie 2010 at 04:25 lascaris said:  Am observat-o. Din pacate nu am gasit nota de subsol. Stiu ca Marguerite Yourcenar face mai multe trimiteri la Paracelsus (care, in parte, a fost luat drept model pt. personajul romanului respectiv Zénon) , retin in special una prin care realiza o distantare in idei intre personajul principal si Paracelsus. Poate imi impartasesti si mie informatia gasita, atat de pretioasa, dupa cum spui. Sau macar da-mi numarul paginii unde o pot gasi (asta daca avem aceeasi editie).
Raspund exact:
On 4 ianuarie 2010 at 19:44 ion adrian said:  "In nota autorului de la sfarsitul volumului, M.Y. spune la a 5-a pg din respectiva Nota: Fraza despre identitatea materiei , a luminii si a fulgerului rezuma doua pasaje ciudate semnate de Paracelsus., a se vedea: das Buch Meteororum, Colonia, 1566 "
Raspuns: On 26 noiembrie 2010 at 13:24 lascaris said: Ion Adrian, eu recunosc – sunt incapabil sa iti inteleg abordarea. Probabil ca facem parte din lumi diferite. In privinta “cadoului frumos si dezinteresat”, iti multumesc; fraza cu pricina o observasem si eu, nu stiam insa la ce anume te referi. Este o foarte veche idee a alchimistilor dar nu numai a lor – ma refer la identitatea materiei si a energiei.
Răspund eu mai detaliat : On 27 noiembrie 2010 at 12:42 ion adrian said: Atunici Lascaris draga, sa-ti mai fac un cadou explicandu-ti. Asadar celebra E=m*c^2, ca IPOTEZA, si repet ca ipoteza, era pe vremea lui Einstein destul de la indemana unui fizician sau chiar a unui elev de liceu in clasa superioara, odata ce omogenitatea dimensionala se cunostea in fizica alaturi insa, de aceasta senzationala si anticipativa sustinere alchimista, despre care autoarea analizata de tine spune ca este o exprimare destul de absconsa, deci nu prea se plimba pe toate cararile alchimice, ci poate asa ca la Paracelsus, pe o poteca mai obscura si in care nici el nu afisa chiar formal aceasta identitate. Trebuia sa ai si altceva in cap decat memorari de cunostinte ca sa sezizezi implicatia. Oricum cred ca acum odata ce ti-am spus si asta, inafara de a-ti raspunde la o eventuala intrebare punctuala, cred ca subiectul este foarte incheiat. 

Apoi cand cu CERN-ul mi-am adus aminte de acesta discutie si i-am mai transmis un ultim  mesaj :
On 27 februarie 2012 at 18:01 ion adrian said: Comentariul tău e în așteptare. Dle Lascaris , Cred ca esti convins in baza celor revelate aici in 2009-2010, ca in toamna lui 2011, cand la CERN s-a sustinut ca s-a depasit viteza luminii, eu le-am spus: Baieti verificati-va experientele, ipotezele si calculele ca nu e cum spuneti voi. Se pare ca cei care gandesc asemenea incep sa fie confirmati .
PS. Pe un alt blog oarecum fiind intepat prosteste, in sept 2011 am scris: 
ion adrian said, on septembrie 25, 2011 at 11:08 am  Si totusi echivalenta masa energie este veche, o au si vechii indieni si o are si Parcelsus. Posibil sa fie si in Biblie. Din aceasta echivalenta se poate deduce cu cunostinte de fizica elementara (de liceu) ipoteza relatiei 
E=M *c^2 si c=constant.. Evident diferenta gasita la CERN este prea mica si eu cred ca este eronata. Eu am motive sa cred ca c=constant =viteza luminii in vid. Nici Tesla invocat aici, nu combate ideea exceptionala privind constanta vitezei luminii. Si acum cititorule fiindca mi-ai cerut explicatii suplimentare, le dau, desi asta reprezinta o contributie originala nepublicata si care chiar si de pe un blog care maine dispare poate fi furata de altcineva. Mentionez ca aceasta demonstratie imi apartine si este realizata in perioada 1980-1988.
Primul pas: Asadar daca acceptam ca lumina si materia una sunt(ipoteza alchimica si vedica) atunci transcrierea acesteia in limbajul fizicii de azi, ar fi echivalenta energiei cu masa. Adica E identic M, care omogen dimensional s-ar scrie in relatia cea mai simpla posibil: E=M*k**2 (1)   Intelegandu-se aici ca unitatea de masa se poate transforma sau contine 1/(k**2) unitati de energie, unde k este o marime cu dimensiunea de viteza(spatiu/timp) Atentie este altceva decat relatia care da energia cinetica a unui corp de masa m in miscare cu viteza v adica E=M*v^2/2 Se vede acum ca asta deja este exprimarea fizica a unui fel de transmutare a materiei sau o identitate divina in punctul primordial, in acel BINDU al indienilor vedici si al filozofiilor lor yoga (In metaphysical terms Bindu is held to be the point at which begins creation and the point at which the many becomes the unity. It is also described as "the sacred symbol of the cosmos in its unmanifested state)
Al doilea pas: Daca ne patrundem de sensul acestei relatii magnifice, trebuie sa ajungem la concluzia irefutabila ca daca energia (lumina) si materia una sunt atunci acel k nu poate fi decat viteza luminii caci materia se transforma in lumina ajungand la viteza acesteia si ca deasemeni aceasta viteza datorita conservarii nu poate fi decat ultima viteza posibila si in acelasi timp constanta adica co constanta universala simbolizata cu litera c. Asadar relatia (1) devine : E= M*c^2 (2) Adica exact celebra relatie a relativitatii restranse.
Nota: cred ca daca poetul care a scris La steaua, ar mai fi trait, poate ca ar fi propus si el aceasta relatie caci nici Einstein in teoria relativitatii restranse nefacand altceva decat sa o propuna desigur avand totusi la baza un experiment , cel al lui Michelson-Morley explicat astfel teoretic. Ce am facut noi mai sus nu se bazeaza pe experiment ci este doar un simplu ratinament metafizic sustinut cu cunostinte elementare de fizica. Celui care a ajuns pana aici sper sa nu-i para rau de timpul folosit.
Ion Adrian "

Se vede de aici ca in discutia din 2009-2010 cu Lascaris, nu am mai folosit trimiterea la filozofia indiana utilizata de mine initial, caci de la Marguerite Yourcenar de care se ocupa si Lascaris, aflasem ca celebrul alchimist european Paracelsus vorbea  despre identitatea materiei , a luminii si a fulgerului in doua pasaje ciudate semnate de el in  "das Buch Meteororum, Colonia, 1566 ".

Cred ca am saturat promisiunea din titlu cu referire la Einstein si va urma ceva poate si mai interesant in care este implicat in primul rand astronomul Hubble dar si alte nume mari in stiinta secolului trecut.
Sa vad ce ma va provoca la asta. Cine stie poate tot o postare de- a Adinei care-i-a din nou ii multumesc cu multa admiratie si afectiune pentru tot ce face.

UPDATE 2 octombrie 2013 Despre expansiunea accelerata a universului sau legea fundamentala de constitutie a macroUniversului 

Si chiar asa s-a intamplat, caci un filmulet gasit pe blogul Adinei Amironesei referit mai sus, postat pe firul
mi-a lamurit un lucru care ma facea sa aman postarea privitoare la expansiunea universului si la ceea ce eu am denumit legea de constitutie fundamentala a Universului sau altfel spus relatia spatiu -timp pentru macroUnivers.
Asadar, undeva prin 2012, cand am aflat ca premiul Nobel pentru fizica a fost primit de trei fizicieni-cosmologi , respectiv Saul Perlmutter (Laboratorul Naţional Lawrence Berkeley, S.U.A.), Brian Schmidt (Universitatea Naţională din Australia) şi Adam Riess (Universitatea John Hopkins, S.U.A.) pentru descoperirea prin observatii astronomice, in 1998, a faptului că Universul este in expansiune accelerata, lucru care literamente  m-a uimit , intrucat eu, desigur un amator insuficient informat, consideram a fi o evidenta si asta de prin anii `80 ai secolului trecut
De ce consideram eu astfel, in timp ce lumea stiintifica credea ca dupa Big Bang va urma un Big Crunch(marea implozie)?
Fata de toti acestia descoperirea celor trei considerata epocala s-ar putea califica colocvial astfel:  
"Unii spun că lumea se va sfârşi în foc, alţii spun că în gheaţă". Care va fi destinul final al Universului? Probabil îşi va termina existenţa în gheaţă, potrivit studiilor laureaţilor Nobel în fizică, din 2011. Ei au studiat zeci de stele care au explodat, denumite supernove şi au descoperit că Universul se măreşte din ce în ce mai  rapid. Descoperirea a fost o surpriză chiar şi pentru laureaţi.

Dar nu si pentru mine, care chiar m-am mirat ca descoperirea lor experimentala ar fi o surpriza.

De ce era un lucru pe care-l consideram, in lipsa mea de informare, ca fiind deja stabilit?
Pentru ca asa cum  spuneam, prin anii `80 cand s-a intamplat sa-mi pun intrebarea fundamentala daca Universul ar putea, daca ar trebui sa aiba o lege stabila de evolutie , mi-am raspuns pornind de la ideea fundamentala ca o asemenea lege nu ar putea fi decat de forma unei relatii spatiu-timp, aceste doua marimi fiind nu numai fundamentale pentru fizica dar si pentru filozofie, Kant spunand ca ne sunt date aprioric si eu credeam ca relatia ar trebui sa aiba o exprimare divina adica transcedentala, ori singura functie transcedentala pe care o cunosc este y=e^x unde e este numarul transcendent e , baza a logaritmilor naturali.
Este imediat evident ca in acest caz ar trebui sa caut sau sa ma astept la o relatie de forma S=f(e^t) unde S este spatiul si t este timpul.
Atunci mi-am adus aminte ca auzisem de o lege de miscare in spatiu a galaxiilor care se indeparteaza una de alta, descoperita in 1928 de astronomul american Edwin Hubble, care in 1929 prin masuratori astronomice publicase descoperirea ca galaxiile se indeparteaza una de alta cu o viteza care creste odata cu cresterea spatiului dintre ele, relatia gasita fiind liniara, adica cresterea fiind proportionala si in consecinta exprimabila matematic prin relatia v=H*S unde v este viteza de recesiune , S distanta dintre galaxii si H , factorul constant in unitati de timp inverse(t^(-1) ) primind denumirea de constanta lui Hubble.
Nestiind nimic mai mult, am integrat relatia data de Hubble si am gasit exact exponentiala care speram si credeam in mod oarecum mistico-filozofic ca ar trebui sa fie, adica S=e^(H*t).
Ulterior am aflat ca preotul catolic belgian Georges Lemaitre, fizician in acelasi timp, publicase cu doi ani inaintea lui Hubble intr-un jurnal stiintific belgian obscur , intitulat Analele societatii stiintifice din Bruxelles, opinia ca date de tipul celor masurate de Hubble dar si de alti astronomi dadeau substanta concluziilor ce puteau decurge din relativitatea generala privind un Univers in expansiune dupa o relatie precum legea lui Hubble , Lemaitre devenind astfel primul care s-a referit la un fenomen de tip Big-Bang la care se ajunge daca se deruleaza inapoi filmul expansiunii, constanta lui Hubble permitand calcularea varstei Universului.
Nu pot sa parasesc acest expozeu istoric, fara sa amintesc, ca primul care a intuit aceasta expansiune a fost matematicianul rus, mort tanar, Alexandre Friedmann care in 1922 la 33 ani, a intrevazut primul ca teoria relativitatii generalizate amestecand gravitatia, spatiul si timpul, va permite intelegerea si studiul universului in ansamblul sau cat si expansiunea acestuia pornind de la o singularitate initiala, momentul ZERO, deci Big-Bang-ul de mai tarziu.
Pentru cine accepta ca lege de evolutie a Universului relatia exponentiala indicata de mine, rezulta imediat ca Universul nu ne comunica matematic nimic despre el decat ce in limbaj natural ne comunica direct si Divinitatea adica ca „El este cel care Este” caci ce ne spune exponentiala asta divina despre Univers prin infinitatea derivatelor sale, decat ca toate au aceiasi expresie exponentiala transcedentala si ca deci nu putem sa spargem aceasta nuca trancscendenta. Originea fiind acum(t=0) si deci Universul prezent este UNU, cel viitor merge spre nu stim unde ne va duce exponentiala, comod putand invoca infinitul iar pentru singularitatea de la inceptul timpului (minus infinit fata de prezent ) o singularitate reprezentata prin acel ZERO al lui Friedmann.
Este deci evident ca nu avem nu numai o acceleratie de ordinul unu dar si cate dorim noi pana la infinit.

De ce nu a fost sesizat acest aspect, desi eu am fost convins ca era pe deplin cunoscut, pana cand experimentele celor trei a obligat sa fie acceptat?
Foarte simplu si asta am aflat-o din filmuletul referit mai sus gasit la Adina, care lamurindu-ma, mi-a permis sa si public aici si acum aceste lucruri sub aceasta forma, caci sub forma unor obsservatii privind natura transcedentala a relatiei  fundamentale pentru univers, care ar trebui sa fie relatia spatiu- timp am mai facut-o mai succint de cateva ori adica prin anii `90 odata, in 2000 si in 2009 cat si pe cateva bloguri in mod tangential crezand ca vorbesc despre lucruri deja cunoscute.
Si ce anume m-a lamurit ? Pai e vorba de faptul ca lumea stiintifica considera ca viteza chiar daca creste cu spatiul creste decelerat in timp si deci nu putem avea o expansiune spre infinit ci spre un Big Crunch. Aceasta simpla idee si lipsa intelegerii transcendentei divine nu le-a permis sa vada ce eu vazusem de mult si in schimb a permis ca celor trei, pe deplin meritat. sa li se acorde  Nobelul.
As putea spune ca si eu in raport cu ei ma aflu intr-o situatie similara cu Lemaitre fata de Hubble care din pacate nu a primit in viata premiul Nobel desi il merita cu prisosinta si desi dupa moarte s-a pus problema,  a fost insa imposibil acest premiu  neacordandu-se post mortem.
  Si nu pot incheia fara sa arat ca a existat un precursor de forta, acela fiind profesorul roman, matematicianul Octav Onicescu care in 1974 in cartea sa Mecanica invariantiva introduce o forta de respingere tot de natura gravitationala, care, la distante mari o poate depasi pe cea newtoniana de atractie si deci explica si matematic si fizic expansiunea accelerata. Nici profesorul Onicescu daca mai traia, nu s-ar fi mirat de gasirea si prin masuratori a celor anticipate de dlui pe cale teoretica .El ar fi fost in aceasta analogie, spre gloria stiintei romanesti, exact in pozitia lui Friedmann.

UPDATE 3  15 februarie 2014 . Azi am aflat urmatoarea stire despre "nasterea si sfarsitul"  mai exact cum ca Universul nu are inceput si nu are sfarsit   http://playtech.ro/2015/teoria-care-ar-putea-schimba-perceptia-asupra-universului-avut-loc-sau-nu-big-bang-ul/ 
http://phys.org/news/2015-02-big-quantum-equation-universe.html
Daca se va dovedi a fi asa, acest lucru va inseamna cea mai stralucita confirmare a exponentialei divine introduse de mine si citata mai sus pentru a descrie legea de evolutie in timp a Universului(S=e^(H*t) ) unde t este vesnic si curge de la -infinit la +infinit

UPDATE 4  13 martie  2014

Consider si emit ipoteza ca legea fundamentala din Univers care exprima relatia Spatiu - Timp este exponentiala divina de mai sus si ca mereu in finalul observatiilor noastre facute la cel mai adanc nivel posibil in legitatile Universului nu vom gasi altceva. Este o limita similara unui principiu de incertitudine devenit principiu de certitudine.










11 mar. 2013

Mesaj din Andromeda si limbajul LINCOS [Message from Andromeda and LINCOS language]

Pentru inceput este doar un test ca sa vad daca merita sa postez prin update o poveste ceva mai consistenta.
Prima poveste:
Am primit un meaj radio dintr-o directie necunoscuta pe care am botezat-o metaforic Andromeda, dar poate sa fie si de la doua strazi distanta.
L-am transformat printr-o conversie in urmarorul text grafic in care semnalele radio identice le-am  inlocuit cu un acelasi semn grafic, in cazul nostru semne de pe tastatura care nu au nici-o legatura cu semnificatia pe care le-o dam noi.
A traduce mesajul inseamna sa inlocuiesti semnele cu un corespondent, acelas pentru acelas semn si care sa structureze textul intr-unul cu sens.
Eu nu am resusit dar un prietem a reusit si mi-a spus: crezi ca este o emisie rationala sau un accident radio produs undeva in mod natural sau artificial. Daca este un soi de SOS (spun soi caci nu are legatura cu Morse, asta fiind  prima incercare de descifrare facuta) si noi nu facem nimic?
Asta este deci prima problema importanta dar ca sa fie un SOS ar trebui sa fie o emisie rationala si daca este rationala trebuie sa fie si descifrabila.
Si acum urmeaza textul grafic in care am convertit mesajul radio.
Prezumtia este de convertire corecta in sensul: un semn grafic distinct este un semnal  radio distinct. Si duratele fara semnal au sens in transcrierea grafica  facuta de mine si le-am indicat  cu blancuri mai lungi sau mai scurte, simbolizate cu un anume numar de "b" . In acest text grafic un spatiu fara blanc nu exista si deci daca ar apare din eroare, se ignora si se aduce textul  peste el . Asa ceva nu poate aparea decat la trecerea de la un rand la cel de dedesubt, caci textul ar trebui sa continue liniar, asa cum s-au primit si semnalele radio, doar intr-o succesiune temporala, si atunci cand un rand se termina, se continua dedesubt, blancurile fiind singurul separator folosit. Adica s-ar putea scrie pe un singur rand daca textul s-ar aseza pe o coala suficient de lata ca sa incapa in intregime.

Iata textul :

O%ObbOO%OObbOOO%OOObbbbbO&O%OObbOO&O%OOObbO&OO%OOObbbbb0&O%ObbO&0%Obb0&OO%OObbOO&0%OObbbbbO@O%0bbOO@O%ObbO@0%O

Astept.

UPDATE(3 mai 2013). Se pare ca astept degeaba, dar poate ca trebuia sa spun si ce m-a determinat, mai exact ce m-a provocat  in anii 80, sa scriu texte   cifrate ca cel de mai sus. A fost ideea puerila a  lui Carl Sagan pe care dealtfel il admir , si care in 1972 s-a materializat prin placa aurita si inscriptionata care a plecat in Univers la bordul sondei  Pioneer 10, cu repetitie atat  la Pioneer 11(1973) cat si la sondele Voyager din 1977(Voyager Golden Record) si replica cel putin la fel de puerila data de niste savanti exobiologi sovietici mesajului trimis de Sagan spre infinitul Univers, eu fiind convins ca pentru a putea trimite ceva consistent ar trebui sa stiu ce ar trebui sa astept eu (vezi programul SETI) si cum sa gasesc ceea ce astept.

UPDATE IMPORTANT(21 iulie 2013)
A doua poveste
A trecut destul timp in care nimeni nu pare a fi preocupat sa inteleaga despre ce este vorba aici si cum blogul acesta este destinat sa comunice unele lucruri cred eu importante pe care le-am inteles odata cu scurgerea vremii si cu meditatii personale in ce le privea, voi explica ce este cu acest mesaj metaforic denumit din "Andromeda"
El este un mesaj scris intr-un limbaj -eu consider ca singurul posibil in mod rational- prin care o fiinta rationala poate  comunica co o alta cu care nu se afla in contact direct adica nu se afla in fata celeilalte.
Ideea existentei si unicitatii unui astfel de limbaj am avut-o asa cum spuneam mai sus constatand modul stupid in care atat americanii cat si rusii se refereau la problema, desi din anii 60 teoretic problema fusese rezolvata de profesorul de logica si ligvistica matematica, Hans Freudenthal de la universitatea din Utrecht decedat in .1990, care inventase(descoperise) LINCOS.
Lincos (o abreviere din limba latină a expresiei lingua cosmica) este o limbă artificială descrisă pentru prima dată în anul 1960 de către Dr. Hans Freudenthal în cartea sa: Lincos: Design of a Language for Cosmic Intercourse, Part 1, ca un limbaj conceput pentru a fi usor de înteles de către orice forma de viată extraterestră inteligentă posibilă, pentru a fi utilizată în transmisiile radio interstelare. Freudenthal a considerat că un astfel de limbaj ar trebui să fie usor de înțeles de către persoane care nu cunosc sintaxa folosită pe Terra sau limba. Lincos a fost proiectat pentru a fi capabil să înmagazineze cea mai mare parte a cunostintelor noastre.
Singurul meu merit a fost ca nestiind de solutia LINCOS, am redescoperit in anii 80 acest limbaj, epigonismul intr-o aemenea problema nefiind ide fapt epigonism, caci se creeaza dovada corectitudinii ipotezei ca LINCOS este limbajul asteptat sau cautat despre care eu redescoperindu-l in mod independent, am facut astfel proba ca o alta ratiune daca isi pune problema ajunge la aceasta solutie necesara si probabil si unica , eu intelegand si de ce este unica, lucru pe care Hans Freudenthal nu-l afirma.
Oricum esential este ca daca un mesaj necesita atat un emitator cat si un receptor si desigur ca necesita, daca prof. Freudenthal ar fi fost emitatorul, eu puteam fi receptorul dovedind faptic  consistenta limbajului nou creat.
Asa cum am povestit, enervat de puerilitatile unui Sagan si a unor exobiologi rusi am meditat intens nu mai stiu exact anul, dar la mai mult de douazeci de ani de la realizarea lui Freudenthal pret de doua trei zile si am ajuns la solutie.

Care au fost premizele care mi-au permis sa descopar cu destula usurinta un limbaj, pe care anterior descoperirii, probabil ca nu as fi fost capabil sa-l descifrez? Asa cum a reusit un coleg de al meu, un bun depanator de programe in diferite limbaje de programare care pe loc a descifrat mesajul cifrat de mai sus evident fara a sti nimic despre el, decat ca este un text spre a fi descifrat.

Mai tarziu am aflat ca problema pe care incercam s-o rezolv este ceea ce in specialitate se defineste a fi crearea unui limbaj fara metalimbaj.
Ce inseamna asta?
a) Pai daca un chinez incearca sa invete un roman chineza ei doi trebuie sa cunoasca o limba comuna, de exemplu engleza si atunci aceasta se numeste metalimbaj.
Dar oare Robinson Crusoe si Vineri care s-au invatat unul pe celalalt cate ceva din limba celuilalt ce metalimbaj au avut.
Pai insasi obiectele din jur , lumea materiala in care se aflau, ei fiind insa in contact direct intre ei.si in plus si intuitia legilor fundamentale ale ratiunii care sunt identitatea si non contradictia. La fel se intampla si cu copilul care invata sa vorbesca in contact cu parintii, numind obiectele si legand aceste nume in propozitii simple.
In schimb in cazul unei comunicatii la distanta intre entitati neaflate in contact direct, care nu au convenit nimic si nici macar initial nu stiu sigur ca celalalta entitate exista si este rationala, problema comunicarii este crearea unui limbaj comun fara a avea prestabilit un metalimbaj.

b) Asa dar va trebui sa avem un suport de transmitere a semnalelor care constituie fizic mesajul, regulile limbajului fiind obligatoriu rational sa fie primele transmise.
Daca ne referim la doi oameni aflati pe doua dealuri atunci o lanterna si semnalele luminoase pot fi suportul altfel pe pamant sau in cosmos vom folosi semnale radio captate cu radiotelecoape etc.
Si cand am spus rational deja am introdus o presupozitie si anume ca in univers ratiunea este peste tot aceiasi adica cu cele doua legi fundamentale, adica este unica ceea ce este in concordanta cu ideea originii divine a ratiunii.
c) Acum a venit momentul cand intrand in joc ratiunea a trebuit sa decid cu ce incep transmiterea mesajului care in prima faza este si cea de transmitere a limbajului.
Evident ca voi transmite legea identitatii care spune ca existentul A este identic cu el insusi in momentul cand se afirma acest adevar axiomatic.
Cu alte cuvinte transmitem semnul egal sau identic si cum a doua ipoteza pentru mine si prima pentru Freudenthal a fost ca incepem cu introducerea numarului si a operatiilor cu acesta, caci alaturi de Platon toti matematicienii si probabil ca toti care cred in ratiune sunt de acord ca numarul este la baza descrierii Universului, ca totul este ordonat dupa masura prin numar.
Deci limbajul aritmeticii este cel cu care se incepe

Asadar prima informatie si care pentru necesitate de verificare se repeta este/sunt:

Ob%bObbOOb%bOObbOOOb%bOOO
Aceasta forma este cea liniara in care se primeste mesajul sa zicem luminos sau radio, si in care apar succesiv trei tipuri de semnale:
-primul simbolizat de noi cu O
-al doilea simbolizat cu b
-al treilea simbolizat cu bb
-al patrulea simbolizat cu %
-al cincilea simbolizat cu OO
-al saselea simbolizat cu OOO
Pare destul de greu de descifrat dar daca emitem ipoteza ca intre cuvinte sau litere trebue sa existe separatori care se pot simboliza prin spatiu(blanc) si la fel si intre propozitiile logice prin doua blancuri care ar fi   separatorul ; , atunci am putea structura pe verticala acest text astfel :

                  Ob%bO
               OOb%bOO
          OOOb%bOOO

Ajungem la forma pe care colegul meu a descifrat-o cu usurinta si anume faptul ca semnul % pare a fi in mod necesar „=” si ceea ce este interesant ca in acest aranjament al mesajului pe verticala aparitia semnului idenic/egal este pozitionata ca axa de simetrie a celor trei propozitii logic independente
De ce spun pare ? Pentru ca tot timpul textul care ar urma, ar trebui sa fie consecvent cu aceasta definire a lui %.Si tot din acest motiv am introdus de trei ori definirea lui = adica pentru ca verificarea sa se faca prin consitenta dovedita la repetare.
Sa inlocuim semnele cu intelesul dat de noi:

                O = O
             OO = OO
        OOO = OOO

Ce putem spune in continuare?

Ca un cerc sau o litera O sau un gogoloi sau orice semnificatie vrem ptr O este egal cu un cerc sau o litera(de exemplu litera o mare de tipar) sau un gogoloi sau orice dar cu aceiasi semnificatie pe care o vrem noi pentru O adica un "ceva" egal un "ceva"
Deci putem decripta pentru O ca fiind „ceva” in continuare astfel:
doi „ceva” egal doi „ceva” si trei „ceva” egal cu trei „ceva” ceea ce ne duce la ideea ca fiind consistenta si coerenta decriptarea chiar este cea corecta si ca ni s-a indicat legea fundamentala a ratiunii umane cred unii(universale cred eu)desigur, cum spuneam ca in orice problema de acest fel, sub rezerva confirmarilor ulterioare din care doar daca una daca nu este in regula, se poate darama tot esafodajul, desigur dupa ce se verifica corectitudinii a ceea ce nu este in regula.
Ce mai obsevam ? Ca practic noi am introdus numarul unu, doi si trei oarecum implicit dar logic, pentru a formula o propozitie corecta si consistenta in orice limba ar fi ea.

Asadar daca am primi noaptea prin semnale luminoase mesajul scris mai sus de la geamul unui imobil vecin, ne-am pune problema unui mesaj cu semnificatie sau am gandi la un eveniment intamplator de stingere si aprindere a lumini?
Cred ca orice politist ar dori sa verifice ce se intampla acolo.
Dar daca am primi acest mesaj la Arecibo si ar fi chiar din Andromeda?
Am considera ca este un fenomen fizic ciudat sau un mesaj extraterestru rational?
Probabil ca parererile ar fi impartite.

Dar daca mesajul se continua astfel:
Ob&bOb%bOObbOOb&bOb%bOOObbOb&bOOb%bOOO
si deja nemai avand nevoie de vre-un ajutor de asezare intuitiva pe verticala a mesajului il putem traduce astfel:pe baza celor deja rezolvate si doar in limbaj aritmetic caci orice alt ceva putand fi orice nu prezinta interes si o sa emitem ipoteza ca ni se indica propozitii aritmetice
Unu & unu = doi ; doi & unu = trei; unu & doi = trei
Credem ca rezulta cu aproape certitudine(riscul infirmarii teoretic posibile in viitor a descifrarii noastre ne fac sa spunem „cu aproape certitudine” si nu pur si simplu „cu certitudine”) ca simbolul grafic & reprezinta semnul aritmetic plus adica cel care introduce adunarea. Si in acest moment aproape certitudinea noastra ca este vorba de limbaj aritmetic si ca deci e vorba de numere si operatii cu ele utilizand semnul egal, devine, putem spune, certitudine(minus un epsilon de infinit mic).
Desigur ca semnalul receptionat la Arecibo este unul inteligent si prima receptare a ETI s-a fost facuta.

In continuare il vom introduce pe zero si minus cu semnul 0, respectiv @ in propozitiile :
0b&bOb%bObbOb&b0%bObb0b&bOOb%bOObbOOb&b0%OObbbbbO@O%0bbOO@Ob%bObbO@0%ObbOb@bOb%b0

care se decodifica:
zero plus unu egal unu; unu plus zero egal zero;zero plus doi egal doi; doi plus zero egal doi; doi minus unu egal unu; unu minus zero egal unu ; unu minus unu egal zero

Deacum este evident ca astfel se poate construi aritmetica si algebra. Cu geometria adica cu transmiterea formelor nu stiu sa se fi rezolvat problema. Eu insa am rezolvat-o si cine stie poate ca o s-o comunic aici. La fel si pentru transmiterea notiunilor abstracte lucru care pare imposibil dar nu este.

Daca am depasi toate acestea am putea sa comunicam cu ETI de la egal la egal si fara alta frana decat spatiul si timpul.

Deosebirea dintre mine si Freundenthal este ca el a pornit de la aritmetica considerand ca fiind fundamentala presupozitia ca limbajul trebuie construit introducand aritmetica adica introducand simultan adunarea si semnul egal spre deosebire de mine care am considerat ca trebuie sa incep un mesaj catre ETI sau sa-l astept cu inceputul reprezentat de ce defineste ratiunea in univers si anume cu legea identitatii si cum un univers in absenta identitatii nu poate fi conceput si daca ar fi este transcedental fata de noi deci fara a putea comunica, problema nici nu trebuie pusa.
Nu putem avea contact decat cu ETI avand ratiunea bazata pe identitate si atat. Restul devine propozitie lipsita de sens sau doar cu aparenta de sens.

22 feb. 2013

Esoterism si numerologie [Esotericism and numerology]




Dedic aceasta lucrare memoriei bunului meu amic care a fost poetul Ion Nicolescu



Sa incepem prin a prezenta doar cateva din notiunile pe care le vom folosi, intrucat multe nu vor fi definite aici, pentru ca azi exista internetul unde notiunile pe care le vom intalni, cum ar fi, de exemplu, „proportia de aur”, sunt foarte bine explicate.

Termenul de esoteric inseamna misterios, ascuns, cunostintele esoterice fiind cunostinte, de regula, mai vechi si ocultate de cunoscatori, care de regula se reduceau doar la un numar mic de initiati.

Evident, ca exoteric va insemna ceva la vedere, neascuns, o invatatura la indemana tuturor.
De exemplu, multi dintre filozofii Greciei antice aveau in scolile lor, doua niveluri de invatatura si anume cel exoteric unde erau predate cunostintele la vedere din epoca si cel esoteric unde erau admisi doar cei dotati care treceau cu usurinta peste nivelul exoteric.
Pitagora era considerat un om cu infatisarea si inteligenta unui zeu. Pentru el, numarul era la baza Universului si a Armoniei acestuia.
Scoala lui considera ca numerele poarta in ele o adevarata „magie”, desigur ca referindu-se la numere si nu la cifrele cu care ele se reprezinta grafic.
Erau anume numere care simbolizau de regula ceva filosofico-religios, ceva mistic si erau situatii in care orice numar care aparea putea imbraca o mantie esoterica.
In analogia geometrica pitagoreica unu era punctul, doi linia, trei suprafata si patru spatiul, suma lor fiind 10. Aceste patru numere constituiau triunghiul sacru al Tetraedei „sursa si radacina naturii inepuizabile”.
Invatatura din scoala sa, ca si mai tarziu la Platon sau Aristotel, era dificil de urmat, caci dupa ce erai primit, timp de trei ani treceai printro perioada de proba si apoi, daca erai acceptat, in continuare treceai la invatatura exoterica cu o durata de cinci ani, Pitagora neaparand in fata ucenicilor in acea perioada si vorbindu-le ascuns de un val sau dupa un paravan, perioada in care acestia urmau regula tacerii. Daca ucenicul reusea sa parcurga cu succes aceasta etapa, intra cu depline drepturi in confreria initiatica, unde era pus la curent cu invatatura ascunsa, secreta, adica esoterica, transmisa doar prin viu grai si care era revelata chiar de Maestru, fata in fata cu discipolul.

De fapt, intre initiat si profan separarea de limbaj traduce separarea mai adanca dintre imanent si transcendent.
Asadar, putem spune ca daca, in aparenta, numerele nu servesc decat la socotit si la a descrie cantitati si rapoarte intre acestea, ele primesc si o semnificatie esoterica oferind o foarte buna baza incriptarii unor adevaruri simbolice si spirituale odata ce unor numere fundamentale li se confera o anume semnificatie de acest fel si, astfel, apare numerologia esoterica.
Spunem numerologie esoterica pentru ca exista si o numerologie exoterica unde proprietati aparent speciale pentru unii, chiar miraculoase pentru niste necunoscatori ai sistemelor de numeratie si ale proprietatilor numerelor se dovedesc a fi doar consecinte ale unei aritmetici simple.
Vom prezenta un exemplu in acest sens: la scoala se invata divizibilitatea cu numarul noua, ca fiind testata prin verificarea divizibilitatii cu noua a sumei cifrelor numarului testat, regula fiind foarte simpla si rezultand din calculul algebric consecutiv scrierii numarului dupa puterile bazei adica ale lui zece si inlocuirii acesteia cu noua plus unu.
Din acest motiv aceasta proprietate este valabila numai in baza zece, in alta baza de numeratie neconservandu-se, desi, poate ca se pot gasi si alte proprietati specifice si legate de cifrele utilizate in respectiva baza de numeratie.
Nimic esoteric, ci doar exoteric.
Am dorit sa insist ca sa nu se confunde esoterismul adevarat al initiatilor cu panglicariile exoterice.
Si, ca sa incheiem referinta la Pitagora, amintim ca intr-o butada celebra, filozoful-matematician Bertrand Russell spune ca ciudatenia stiintei moderne este intoarcerea ei la pitagorism:
„Armonia sferelor, dragostea de frumos, cautarea proportiiilor si a echilibrului, armonia numerelor si a cosmosului, sectiunea de aur sunt ramurile falnicului copac sadit de Maestrul din Samos”.

Despre numerologia esoterica se poate spune ca este o stiinta esoterica care cauta semnificatii in armonia numerelor, armonie care a fascinat intotdeauna mintile stralucite ale umanitatii si care identifica si evidentiaza proprietatile esoterice ale numerelor in diferite contexte, pentru ca in lipsa contextului ele raman doar frumuseti sau ciudatenii aritmetice sau numerologice.
Desigur, intr-un domeniu atât de vast cum am intuit ca este numerologia exoterica putem gasi de toate, de la teorii aritmetice si pâna la divinatie, dar nu urmarim aici sa separam grâul de neghina.
Inainte de a atinge scopul principal al acestei cercetari voi incerca sa creionez anumite proprietati si semnificatii aritmetice, filosofice si esoterice, ale unor numere privilegiate, in literatura gasindu-se, desigur, mult mai multe corespondente cat si numere, mentionand ca unele dintre aceste semnificatii sunt, poate, doar opinii personale singulare.

Numarul unu: este primul numar natural, nu este compus din alte numere, cu alte cuvinte nu se formeaza, ci pur si simplu este, iar in ceea ce ma priveste consider ca ar fi lipsit de sens de a discuta paritatea sau primalitatea lui. Am putea spune ca este alfa si omega in domeniul numerelor si am gresi spunand cum spun unii ca este consecutivul lui zero, pentru ca notiunea de consecutiv deja il contine si, deci, se va defini doar prin el insusi fiind o notiune primara. El se afla la temelia oricarui alt numar, fiind la baza sistemului de numeratie natural („unar“, dupa cum l-am denumit), numararea si, deci, crearea tuturor numerelor naturale fiind insumarea succesiva a lui unu cu el insusi. In geometrie, numarul unu ar corespunde punctului fara dimensiune si numarului de dimensiuni pe care il are linia, adica o singura dimensiune si anume lungimea.
Din punct de vedere esoteric si mistic nu-l putem asocia decât Divinitatii, aceasta fiind  unica si multipla in mod simultan, transcendenta fata de realitatea duala si noncontradictorie a creatiunii pe care o inglobeaza si de care este in acelasi timp separata. Se spune: „Unul este Domnul Dumnezeu etc. etc.“

Numarul doi: este al doilea numar natural, fiind insa primul numar par si singurul atât prim cât si par. De aici incolo toate celelalte numere vor fi pare sau impare (prime sau neprime). Se formeaza prin dedublarea unicitatii fara a se separa de ea, asa cum foaia de hartie fiind una, are, mereu si mereu, doua fete.
In geometrie avem dreapta care se determina prin doua puncte, iar planul are doua dimensiuni (lungime si latime).
Doua sunt postulatele ratiunii logice (identitatea si noncontradictia). Doua sunt categoriile filosofice aprioric date sensibilitatii si ratiunii umane: spatiul si timpul. Doua sunt sexele etc. etc.
Esoteric, doi sta la originea oricarei deveniri evolutive

Veti fi poate mirati ca nu am inceput cu zero, dar alaturi de greci nu-l consider pe zero numar natural pentru ca zero nu numara nimic.
Zero este elementul necesar existentei ratiunii duale, noncontradictorie a omului, inteligentei fiindu-i imposibil sa-si imagineze alt tip de ratiune, ea insasi fiind prizoniera, odata cu pacatul stramosesc, a acestei dialectici a dualului.
Evident, ca si numai introducerea lui zero in numeratie face din neamul arab un neam mare, asa cum dacii prin cuvantul si notiunea de za care intra in numele lor sfant sunt mari, pentru ca  zaua (adica lantul) este la baza vietii (ADN si ARN), dar si simbol al infinitului.
Daca universului, totalitatii, divinitatii nu i se poate asocia decât Unul, intregul perfect (punctul fara dimensiune), nonexistentei, neantului, nimicului nu i se poate asocia decât cifra zero sau multimea vida.
Cifrei zero, prin extensie, o sa-i spunem, totusi, numar si atunci pe zero il putem considera ca intr-un sistem fregean, cardinalul asociat multimii vide, asa cum cardinalul multimii care il cuprinde pe 1 este tot 1. Numarul 0 permite operatia de scadere (existenta algebrei).
Despre numarul zero Bertrand Russell se pare ca a spus ceva minunat:In fata numarului zero ma simt ca un scamator care scoate numerele din palarie”.
Daca iesim din zona numarabilului, din zona sistemului natural unar si intram in zona rationabilului, putem spune, alaturi de poetul logician Ion Nicolescu, ca axioma fundamentala a numerelor rationabile (numere ce pot fi gândite de ratiune) si care introduce (pentru a satisface mai riguros cerinte axiomatice de tip Peano, care introduce, numarul unu cu o a doua propozitie, ceea ce, de fapt, inseamna ca trisam intrucat il cunosteam deja pe doi cand abia il definim pe unu) simultan cele doua numere, zero si unu, este: „Unul din numere este in mod obligatoriu zero”. Intr-adevar fara numarul zero nu exista nici algebra si nici sistemele de numeratie artificiale dintre care cele doua importante sunt cel zecimal cu 10 cifre si cel binar cu doua cifre, 0 si 1.
Putem afirma fara teama de a gresi ca in zona rationabilului 0 si 1 sunt ca cele doua fete ale foii de hârtie, iar cardinalul multimii compuse din 0 si 1 este numarul natural 2 care este si succesorul lui 1.

Numarul trei reprezinta prin trei puncte planul, cardinalul multimii care cuprinde cifrele deja introduse si este primul numar impar si prim, defineste spatiul prin cele trei dimensiuni, trei fiind si numarul postulatelor ratiunii practice (cele doua ale ratiunii logice la care se adauga principiul ratiunii suficiente care introduce cauza si efectul si succesiunea lor in timp).
Esoteric si mistic, trei sunt componentele inseparabile si simultan separabile ale Unului Divin denumit, sub acest aspect, Sfanta Treime : Tatal, Fiul, adica Logosul, si Sfantul Duh sau Duhul Adevarului, adica Ratiunea, intrucat Adevarul este coincidenta, acordul perfect dintre lucruri (in sensul de „existente“) si intelect (in sens de „ratiune“) care, si unul si celalalt, se afla in Tatal si purced de la Tatal.

Numarul patru este primul patrat perfect, cardinalul multimii numerelor anterior definite, numarul atotcuprinzator spatiu-timp (cele patru dimensiuni spatiotemporale).
De aici inainte, toate numerele naturale ce urmeaza se pot forma in sensul axiomaticei de tip Peano, ca fiecare fiind cardinalul multimii de numere anterior definite, multime care il cuprinde si pe zero. Multe din ele vor avea diferite proprietati interesante, dar prin nimic miraculoase, consecinta a regulei lor de formare care este adaugarea lui unu la numarul anterior format. In acest context dorim sa mentionam ca pentru numerele prime nu exista sau poate nu s-a gasit (eu am motive sa cred ca nu exista) o regula generala de formare.

Interesanta, ciudata, uneori chiar miraculoasa, poate fi considerata aparitia unui numar intr-o anume situatie data.
De exemplu, aparitia numarului 153 in Evanghelia dupa Ioan la versetul 21.11 cu ocazia celei de a treia aparitii a lui Isus in fata ucenicilor, dupa Inviere, la marea Tiberiadei, când Petru prinde in navod 153 de pesti mari (o noua minune de tipul inmultirii pâinilor), ciudat fiind numarul mentionat, aparent fara motiv, dar care, totusi, are proprietati mai speciale, in sensul ca 153 este un numar triunghiular, fiind suma primelor 17 numere naturale.
Subliniez ca termenul de numerologic se va referi la corespondenţe si proprietati existente in virtutea bazei de numeratie zece in care sunt scrise numerele, corespondenţe care nu puteau fi gasite in perioada scrierii Evangheliilor, sistemul de numeratie cu baza zece fiind introdus mult mai tarziu, cand arabii il preiau de la indieni in sec. al VIII-lea facandu-l sa fie ce este azi prin introducerea cifrei zero, referita prima oara in lucrarile lui Al-Horezmi, in Europa fiind introdus de matematicianul italian Fibonacci la 1202.
De la bun inceput trebuie sa mentionam ca numarul 153 avea in epoca, pornind inca de la Pitagora, cateva semnificatii importante fiind referit in constructia asa-numitei vesica pisces, figura considerata sacra de catre pitagorici  din multiple motive, figura descriind forma pestelui fara coada si rezultand din intersectia a doua cercuri de raza egala, fiecare avand centrul pe circumferinta celuilalt, ceea ce facea ca raportul dintre inaltimea si latimea respectivei figuri geometrice regulate sa fie radical din trei, numar irational pe care anticii il aproximau foarte exact prin raportul 265/153.
Numarul 153 are cateva proprietati aritmetice interesante cunoscute si in epoca si anume:
153 = 1x1x1 + 3x3x3 + 5x5x5
Suma divizorilor este un patrat perfect : 1 + 3 + 9 + 17 + 51 = 81 = 9x9 
153 = 1! + 2! + 3! + 4! + 5!
153 = 9x17 deci 153/(1+5 +3) = 17 iar 17 este singurul numar prim egal cu suma a patru numere prime succesive (17= 2+3+5+7) care in plus sunt si primele numere prime.
In sistemul binar 10011001 (mod de scriere necunoscut in epoca redactarii Evangheliilor).

Care ar putea fi semnificatia esoterica mai adanca a acestui numar 153?
O prima semnificatie ar fi trimiterea spre semnul pestelui, care este semnul crestinismului si al lui Isus (si azi mitra papala are forma a doi pesti) dar se poate obiecta ca si evanghelistul Ioan cunostea si el legatura pitagoreica dintre peste si numarul 153, fiind o persoana culta.
O alta poate decurge din faptul ca Tetragrammaton care este numele grecesc al vechilor evrei pentru YHVE. este pomenit de 5.410 ori in Biblie, iar numai in Geneza de 153 ori.
Ca proprietate numerologica de baza gasim valoarea noua care in numerologie este data de suma cifrelor sale, numarul noua fiind extrem de important in numerologie ca ultima cifra a bazei zece.
Este unica aceasta proprietate aritmetica si numerologica?
            Nu, pentru ca o proprietate similara poseda si numarul 36 care este noua, dar care este si suma primelor 8 numere naturale sau numarul 351 care este tot noua, dar si suma primelor 26 numere naturale si asa pentru un numar infinit de numere intregi care au aceeasi proprietate de a fi in final noua si, in acelasi timp, numere triangulare, adica suma unor serii de numere naturale incepând cu numarul 1 (progresii aritmatice cu ratia 1 si prim numar numarul unu) .
In seria de numere triunghiulare de pana la 1000, adica primele 44 numere triunghiulare, sunt doar 9 numere – e vorba de 36, 45, 153, 171, 351, 378, 630, 666 si 990 care au proprietatea de mai sus, adica numerologic sunt noua si, desigur, ca sirul continua la nesfarsit.
Remarcam existenta printre aceste numere speciale si a numarului 666 care mai are multe alte proprietati, dar proprietatea de a fi un numar triunghiular, ca si 153, il leaga de acesta, ele fiind cele doua numere esentiale ale Noului Testament, primul in Evanghelia dupa Ioan si celalalt in cealalta scriere a evanghelistului, respectiv, Apocalipsa
In acelasi timp, in cadrul numerelor triunghiulare sunt, desigur, si unele care sunt unul rasturnatul celuilalt formand perechi de numere, cum este prima de acest fel, respectiv perechea aflata si in sirul de mai sus, adica 153 cu 351, la care se adauga numai inca noua perechi pe le-am gasit pana la numarul cu 11 cifre 50.620.051.653, care este un numar triunghiular aflat in zona sumei primelor 300000 de numere naturale consecutive.
Cele doar 10 perechi gasite sunt:

153, 351;
17578, 87571;
185745, 547581;
1461195, 5911641;
12145056, 65054121;
12517506, 60571521;
304119453, 354911403;
1775275491, 1945725771;
10246462281, 18226464201;
35615002605, 50620051653.

Se poate constata ca din cele 10 perechi de numere triunghiulare rasturnate doar una si, anume, prima, adica 153, 351 are si proprietatea de a fi numerologic in mod direct noua, dar, indirect, mai fiind si perechile 12517506, 60571521 si 10246462281, 18226464201, care ajung sa fie 9 trecand prin suma efectiva aritmetic 27 si, respectiv, 36.

O alta legatura numerologica intre cele doua numere rasturnate 153 si 351 este ca 153 + 351 = 504  iar 504 x 504 = 288 x 882, evident proprietate numerologica decurgand din scrierea in baza zece.
Toate aceste proprietati numerologice ce deriva din scrierea in baza zece sau in baza doi nu puteau fi anticipate in epoca cand sistemul de numeratie zecimal sau binar nu fusese descoperit, ceea ce face si mai interesante si cu sens aceste proprietati, conferind un caracter de unicitate perechii 153 si 351.

Aceasta unicitate, la Sf. Ioan Teologul si cu 1000 de ani inainte ca numerele sa se scrie in baza 10, singura scriere care le confera celor multiple de noua, ultima cifra caracteristica a sistemului de numeratie in baza 10, proprietatea numerologica de a fi noua (adica suma cifrelor lor sa duca in final la numarul noua), are desigur un sens profund esoteric, iar singurul sens pe care il gasesc, este atentionarea ca evenimente deosebite pot sa apara legate de numere deosebite cum sunt desigur numerele divizibile cu noua mai ales cand li se poate asociatia si o multitudine de alte proprietati ceea ce le va conferii o semnificatie esoterica.
Acest aspect poate fi verificat si prin analiza numerologica a istoriei cavalerilor templieri, ceea ce si vom face intr-o continuare a acestui subiect.

Dar cel mai esoteric aspect este unul legat de mine insumi, desigur, ca in contexul acestei preocupari lucru pe care doresc sa-l povestesc fiind cel putin straniu daca nu invocam confortabila si atot salvatoarea coincidenta.
Sunt preocupat de acest numar 153 de mai multi ani, de cand amicul meu, scriitor si specialist in istorie templiera, pasionat numerolog, scriitorul Cristian Tiberiu Popescu, mi-a vorbit despre povestea celor 153 de pesti mari din Ioan 21.11, fiind placut impresionat de proprietatea acestui numar de a fi suma primelor 17 numere naturale.
Placand-mi si mie subiectul, am descoperit relatia cu numarul rasturnat 351 al carui caracter esoteric si de o mare singularitate nu fusese, dupa stiinta mea, subliniat inca.
Primii care au aflat de aceasta preocupare a mea au fost, in 2007, participantii la un blog, unde era si Biblio, eu scriind insa pentru o amica virtuala din epoca cu nickul Aya.

Ulterior, nepotul meu, Manuel, acum un an-doi, mi-a semnalat si alte proprietati pitagoreice ale acestui numar si ale altora, lucru pentru care ii multumesc, observand ceva ce eu, foarte ciudat, nu obsevasem pana atunci, desi scrisesem de cateva ori cu mana mea Ioan 21.11 si pronuntasem de mai multe ori numarul acestui verset.
A obsevat ca 21.11 sunt ziua si, respectiv, luna nasterii mele, ziua si luna in care familia ma aniverseaza anual.
Nu exagerez cand spun ca in clipa in care mi-a spus, razand si uimit de ce observase, eu m-am cutremurat si m-am intrebat: sa fie doar o coincidenta?
Raspunsul probabil ca nu-l voi avea in lumea asta.


Nota: Daca in locul sirului natural adunam numerele impare (1,3,5,2n-1), adica progresia aritmetica cu ratia 2, se obtin perechi de numere care raspund cerintei de a fi rasturnate sau autorasturnate, dar foarte multe din  cele rasturnate au proprietatea foarte interesanta de a fi si rasturnate si numerele lor de ordine ocupate in sir ale acestor sume, cum sunt, de exemplu, perechile 13/169 si 31/961; 21/441 cu 12/441 etc.Sunt si foarte putine numere inverse ale caror numere de ordine nu sunt inverse, si de fapt in sirul primelor 10000 de progresii sunt doar doua perechi: perechea 33/1089 cu 99/9801 lea si perechea 3168/10036224 cu 6501/42263001. Calculele au fost facute cu un program in Basic, caci in literatura nu am gasit nimic despre aceasta proprietate, mergandu-se pana la un sir de numere impare cu 10000 de elemente cat permite memoria computerului meu. Nimic special, ci doar algebra si efectul scrierii numerelor in baza zece, caci sumele acestui tip de progresie sunt chiar numarul de ordine la patrat asa cum se poate constata si in perechile de mai sus si daca scriem numerele ca niste polinoame ordonate dupa puterile bazei zece si le ridicam la patrat gasim relatii algebrice pentru cifrele numarului obtinut prin ridicarea la patrat a celor doua numere de ordine, relatii  care arata ca se formeaza numere inverse. Mentionam ca in aceste relatii, trebuie respectate niste conditii restrictive, cifrele caracteristice ale unui numar neputand fi decat un numar cuprins intre 1 si 9 pentru cifrele extreme si intre 0 si 9 pentru cifrele interioare, ceea ce conduce la concluzia ca numerele care au proprietatea mentionata nu pot avea cifre caracteristice peste 3 , ca vor fi cateva cu doar o singura cifra  de trei si mai multe cu permutri intre 2,1,0.
Am dat acest exemplu pentru a fi mai evident ce intelegem prin numerologia banala, exoterica.

Si acum un alt exemplu destul de insolit si poate chiar cutremurator din domeniul acesta in latura lui esoterica unde numere si numerologiile facute cu ele se leaga primind sens de la niste evenimente intamplate realmente.
Ma refer la date numerice atasate unor evenimente de maxima importanta din istoria cavalerilor templieri si fara sa fac prea  multe comentarii, voi prezenta in sinteza cateva din cele mai remarcabile, pe care le-am luat din cartea templologului Cristian Tiberiu Popescu unde apar acestea(Templierii –istorie si mistere , 2004) :

De la inceputul studiilor lor templologii observa ca numerele 2, 7, 9, 13, 22 joaca un rol deosebit in datele istorice semnificative pentru acest Ordin, vom incerca sa evidentiem cateva din momentele care par a fi guvernate esoteric de aceste numere:

Numarul 2 este numarul  care domina inceputul Templului, doi fiind primii cavaleri din temelia sa, doi cavaleri calarind acelasi cal, in sigiliul templier, doi fiind din punct de vedere numerologic datele de infiintare si de deschidere spre lume a ordinului, 1118 si 1127, secolul de infiintare fiind 11, adica tot doi iar mileniul este deasemeni doi.

Numarul 7 este din punct de vedere esoteric asociat cu creatia, de fapt durata unui ciclu creator, iar in cazul Templului se regaseste in corelarea cu exact datele caracteristce existentei in timp a acestuia
      7 este numerologic numarul 196 care reprezinta durata templului infiintat in 1118 si distrus in 1314 (anul mortii ultimului Mare Maestru) , durata ordinului fiind 196 adica numerologic tot 7;
      1127-1314 este un alt interval de timp important pentru istoria templului si este 187 care este tot 7;
      7 cavaleri se adauga primilor doi pentru a forma numarul cel mai des intalnit din punct de vedere numerologic in datele numerice asociate Templului, adica numarul 9.

Numarul 9 este numarul de ani in care cei noua cavaleri construiesc  Templul, , ramanand noua timp de noua ani adica pana in 1127 cand se liberalizeaza intrarile in ordin organizandu-l in noua provincii si noua mii de comanderii;
Regula(constitutia) templiera are 72 de capitole, iar 72 este noua, iar numarul culpelor sanctionate cu excluderea din ordin este tot noua;
Anii din secol in care se infiinteaza si se afirma templul sunt 18 si 27 adica noua;
Anul 1314, anul disparitiei templului este noua, iar in timpul procesului cer sa fie audiati ca aparaatori ai Ordinului 9, 54 si 72 cavaleri, adica numerologic noua in fiecare din cele trei cazuri.

Numarul 13 este numarul mortii si intradevar Templul dispare in secolul 13 iar data la care incepe distrugerea sa, adica data arestarilor este 13 oct.1307(care este 2)
In 13 ianuarie 1129(care este 13) este data recunoasteri papale la conciliul de la Troyes numar de rau augur pentru templu.

Numarul 22 este vârsta pe care o avea la initiere cel de al 22-lea si ultim  Mare Maestru, Jacques de Molay.

La finalul Templului in ultimii sai 7 ani intre 13 oct.1307 si 11 martie 1314 aceste numere apar cu cea mai mare frecventa si vom cita direct din cartea referita

       13 octombrie 1307 este data arestarii-o data de 13 iar 1307 este 11 si este 2 si sunt arestati 138 de cavaleri plus marele maestru ceea ce inseamna 13;
       18 octombrie incep interogatoriile – 18 este 9;
       27 octombrie – scrisoarea de protest a papei, 27 fiind 9;
       22 noiembrie, papa ordona arestarea tuturor templierilor;
       25 martie 1308 – regele convoaca starile generale ,25 este 7;
       9 iunie – papa emite o bula privind cercetarea templierilor;
      11 iunie –papa emite o bula special pentru inchizitorii din Franta, 11 este 2;
      27 iunie -72 de cavaleri sunt trimisi sa compara in fata papei, 27 si 72 sunt 9;
      11 iulie – papa adreseaza o bula regelui, 11 este 2;
      22 noiembrie – incep audierile;
      7 aprilie 1310 – 9 cavaleri cer sa apere Ordinul;
      11 mai – deschiderea conciliului de la Sens, 11 este 2;
      54 cavaleri cer sa apere Ordinul, 54 este 9;
      13 mai – cei 54 de cavaleri sunt arsi pe rug(in zi de 13) , 54 este 9;
      18 august – conciliul provincial solicita papei convocarea unui conciliu general, 18 este 9;
      16 octombrie 1311 –  se deschide conciliul general, 16 este 7;
      22 martie 1312 – Ordinul este formal desfiintat, 1312 este 7;
      2 mai papa emite bula prin care ospitalierii primesc bunurile templierilor;
      Au fost interogati 666 templieri, 666 este 18 adica 9;
      22 decembrie 1313 – procesul demnitarilor ordinului, 1313 marcheaza prin secol si prin an de doua ori numarul 13;
     11 martie 1314 – arderea pe rug a Marelui Maestru, 11 este 2 iar 1314 este 9.
     In literatura se citeaza si ziua de 18 martie ca data a supliciului iar 18 este 9

     In fata acestor 21 de momente istorice este greu sa accepti doar coincidente intamplatoare si te intrebi atunci care este misterul acestora, de ce si prin voia cui a stat Ordinul templier, daca a stat, sub semnul armoniilor numerice?
     Poate fi aici un mister pe care nu stim, dar il vom descifra cu adevarat vreodata?

UPDATE In desvoltarea celor spuse referitor la vesica pisces veti vedea figuri interesante in
http://strasihastrii.blogspot.ro/2011/02/168-cele-sapte-cercuri-rozeta.html si daca ne amintim ca Pitagora a invatat si in Egipt, este de retinut templul lui Osirion din Abydos vechi de cel putin 3500 ani, deci mult anterior lui Pitagora, templu  unde se afla un desen interesant numit Floarea Vietii(FOL), care se regaseste si in alte culturi stravechi  (http://www.youtube.com/watch?v=c1ARo9zqs-I)
O multime de desene frumoase se afla la https://www.google.ro/search?q=flower+of+life&hl=ro&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ei=z1tIUcC5FcLXtAbkl4CYBA&sqi=2&ved=0CCsQsAQ&biw=1400&bih=922

UPDATE(12.05.2013) Cred ca ar ramane incompleta aceasta analiza numerologico-ezoterica daca nu as adauga si niste elemente importante pentru caracterizarea celui de al doilea numar care intra in componenta raportului ce defineste figura cu largi semnificatii esoterice asa cum o considerau pitagoreicii pe vesica pisces mai sus definita si ma refer la numarul 265.
Acest numar are urmatoarele proprietati remarcabile:

      265 este un numar numar patrat centrat(al doisprezecilea din seria infinita) definit prin relatia
               n^2 +(n-1)^2,  in care pentru n egal cu 12 se obtine valoarea 265

  265 este deasemeni si al saselea numar din seria deranjamentelor(submultime a permutarilor) adica rezultatul a deranjamente de 6 obiecte  
Formula generala este D(n) =n*D(n-1) + (-1) ^n  simbolizata cu !n, unde D(0)=1 si deci D(1)=0, D(2)=1, D(3)=2, D( 40=9, D(5)=44, D(6)=265 etc, valorile lui !n crescand foarte repede.
Este interesant de notat ca raportul dintre numarul de permutari (n!) si cel de deranjamente(!n) cand n tinde la infinit, tinde la numarul transcedental e, desi fiecare raport este o fractie ordinara, desigur cu un numar de zecimale care tinde la infinit cand n tinde la infinit, dar acolo la infinit aceasta fractie ordinara deci reala se suprapune peste numarrul transcendent e !!!

      265 este singurul numar care este in acelasi timp si patrat centrat si o valoare de deranjament caci verificarea pana la un numar absolut enorm si care este:
!100= 34332795984163804765195977526776142032365783805375784983543400282685180793327632432791396429850988990237345920155783984828001486412574060553756854137069878601
nu a indicat niciun numar natural care sa fie centrat si care sa fie in acelasi timp egal cu un deranjament din aceasta multime de o suta de numere calculate.
Putem deci considera ca pana la proba contrarie numarul 265 este unic din acest punct de vedere.

         Daca se cauta o legatura intre 265 si 153 gasim ca 153= 3x51 in timp ce 265= 5x53 adica cei doi divizori ai lui 265 sunt cu 2 mai mari decat aceia ai lui 153 si astfel si numarul doi  capata un rol de legatura intre cele doua numere atat de pline de semnificatii fiecare, acest aspect putand fi considerat cu adevarat ca fiind ezoteric.

UPDATE(20.07.2013) Multumind celor putini care inca se ostenesc sa intre si poate sa ma si citeasca , le comunic ca azi am recitit acest text gasind cateva greseli si oare cate or mai fi....De altfel oricarui care mi-ar semnala o greseala  desigur ca ii voi ramane recunoscator . Sper ca in curand sa mai pot completa unele din postarile existente si sa mai adaug cateva care-si asteapta randul dar timpul este pervers si trece insezizabil cand trece dar apoi aceasta trecere devine ingrozitor de sezizabila.